Controversele generate de filmul „A House of Dynamite”, lansat recent pe Netflix, au depășit granițele industriei cinematografice și au ajuns până în birourile Pentagonului. După ce Agenția de Apărare Antirachetă din cadrul Departamentului Apărării al Statelor Unite a criticat modul în care pelicula descrie eșecul unui sistem de interceptare a rachetelor, scenaristul Noah Oppenheim a oferit o replică directă și fermă: „Cu tot respectul, sistemul nostru antirachetă este extrem de imperfect.”
Thrillerul regizat de Kathryn Bigelow a devenit rapid unul dintre cele mai discutate filme de pe platformă, atât pentru intensitatea sa narativă, cât și pentru modul realist în care abordează un scenariu de atac nuclear asupra Statelor Unite. Însă realismul său a deranjat Pentagonul, care a considerat că filmul denaturează performanțele defensive ale Americii.
Disputa a pornit după o notă internă obținută de Bloomberg, datată 16 octombrie 2025, în care Agenția de Apărare Antirachetă (MDA) susține că filmul oferă o imagine eronată a realității. În scenariul cinematografic, rachetele interceptoare lansate din Alaska nu reușesc să împiedice un atac nuclear devastator asupra orașului Chicago – un moment-cheie în desfășurarea dramei.
În răspunsul oficial, MDA a precizat că această reprezentare ar fi doar „o parte captivantă a poveștii destinate divertismentului publicului” și că în realitate testele din ultimul deceniu ar fi demonstrat „o rată de acuratețe de 100%” pentru sistemele de interceptare.
Critica Pentagonului este neobișnuită, având în vedere că filmele care abordează teme militare de obicei colaborează cu instituțiile de apărare americană. De această dată, însă, „A House of Dynamite” a fost realizat fără consultarea oficială a armatei, tocmai pentru a garanta libertatea artistică și independența față de influențele guvernamentale.
Regizoarea Kathryn Bigelow, cunoscută pentru realismul brutal al filmelor sale despre conflicte moderne – de la „The Hurt Locker” la „Zero Dark Thirty” –, a declarat pentru The Guardian că a ales deliberat această abordare:
„Armamentul nostru nuclear este o structură care poate da greș. Oamenii din spatele acestor sisteme sunt competenți, dar competența nu înseamnă infailibilitate.”
Răspunsul scenaristului: „Ceea ce arătăm în film este corect”
În fața criticilor venite din partea Pentagonului, Noah Oppenheim – fost președinte al NBC News și actual scenarist al filmului – a spus că echipa de producție s-a documentat temeinic, consultând experți și surse din domeniul apărării.
„Am vorbit cu mulți specialiști în apărare antirachetă, în mod oficial. Sistemul nostru nu este perfect. Ceea ce arătăm în film este corect”, a declarat el pentru The Guardian.
Oppenheim sugerează că filmul nu trebuie interpretat ca un atac la adresa instituțiilor americane, ci ca un avertisment realist asupra fragilității echilibrului nuclear global. În scenariu, o rachetă anonimă lansată împotriva teritoriului american declanșează o reacție în lanț care poate duce la un conflict planetar – o temă care amintește de tensiunile geopolitice reale din ultimele decenii.
Fizicianul Laura Grego, de la Union of Concerned Scientists, a comentat pentru Bloomberg că amenințarea prezentată în film este, paradoxal, una dintre cele mai simple posibile. „O apărare robustă ar trebui să fie pregătită pentru atacuri multiple, momeală credibilă și încercări de neutralizare a sistemelor defensive. Niciunul dintre acestea nu este prezent în poveste. Așadar, situația fictivă este una ușoară, poate chiar idealizată.”
Cu alte cuvinte, dacă filmul arată că apărarea eșuează în fața unei amenințări simple, realitatea ar putea fi chiar mai complicată – ceea ce oferă o justificare suplimentară pentru replica lui Oppenheim.
Un film care stârnește dezbateri despre vulnerabilitatea lumii moderne
Pe lângă controversele politice, „A House of Dynamite” a devenit un fenomen cultural și un succes masiv pe Netflix, ocupând primul loc în topul global al platformei, inclusiv în România. Distribuția impresionantă – Idris Elba, Rebecca Ferguson, Gabriel Basso, Jared Harris și Tracy Letts – contribuie la forța emoțională a filmului, dar adevărata atracție rămâne subiectul său tulburător: ce s-ar întâmpla dacă un atac nuclear ar lovi brusc o metropolă americană?
Filmul nu oferă răspunsuri clare, ci ridică întrebări despre responsabilitate, erori umane și pericolul unei reacții automate într-un sistem global tensionat. Prin realismul său crud, aduce aminte de tradiția cinematografiei politice americane, în care ficțiunea devine un instrument de reflecție asupra realității.
În prezent, SUA dețin 44 de interceptori tereștri amplasați în Alaska și California, iar în 2020 Pentagonul a semnat cu Northrop Grumman un contract de 13,3 miliarde de dolari pentru dezvoltarea unei noi generații de rachete, programată să fie livrată în 2029. În paralel, președintele Donald Trump a propus în luna mai un sistem de apărare denumit „Golden Dome”, bazat pe interceptori spațiali.
În acest context, filmul lui Bigelow pare mai actual ca oricând, reflectând temerile unei lumi în care un simplu calcul greșit poate declanșa un război ireversibil.
Arta ca oglindă a puterii – și a vulnerabilității
„A House of Dynamite” nu este doar un thriller politic, ci și o declarație artistică despre limitele umane în fața tehnologiei. Bigelow și Oppenheim au reușit să transforme un subiect geopolitic într-o poveste despre frică, eroism și consecințele deciziilor greșite.
În timp ce Pentagonul insistă că sistemele sale funcționează impecabil, filmul ridică o întrebare pe care niciun comunicat oficial nu o poate evita: ce se întâmplă în ziua în care „perfectul” cedează?
Prin curajul de a pune sub semnul întrebării dogmele militare, „A House of Dynamite” se înscrie într-o tradiție a cinemaului american care provoacă autoritatea și deschide dezbateri incomode. Iar reacția Pentagonului nu face decât să confirme un adevăr pe care regizoarea și scenaristul l-au intuit perfect – adevărata putere a unui film stă în capacitatea sa de a deranja.