În calitate de mare fan al regizorului Yorgos Lanthimos (am adorat titluri precum The Killing of A Sacred Deer, The Lobster, Poor Things şi Kinds of Kindness), îţi spun din start: filmul Bugonia merită cu prisosinţă vizionat. Regizat cu mâna sigură a lui Lanthimos, cu scenariu de Will Tracy şi interpretat magistral de actriţa Emma Stone (alături de Jesse Plemons, Aidan Delbis, Alicia Silverstone şi Stavros Halkias), povestea te prinde de la început şi nu te mai lasă. Eleganţă, originalitate şi o doză consistentă de absurd specific lui Lanthimos – toate converg în această producţie care rulează acum în cinematografele din România.
Filmul urmăreşte cum Michelle Fuller (Emma Stone), o CEO a unei companii farmaceutice de top, este răpită de doi tineri obsedaţi de teorii ale conspiraţiei – Teddy (Jesse Plemons) şi Don (Aidan Delbis) – care cred că femeia este, de fapt, un extraterestru ce vrea să distrugă Pământul. Intriga pare simplă, dar Lanthimos o duce într-o direcţie neaşteptată: scena în care Michelle este capturată, momentul în care îşi rade capul (nu mai e niciun spoiler, tot internetul știe), tensiunea psihologică, misterul şi umorul negru se împletesc într-o operă care nu se compară cu nimic banal.
Ce-mi place foarte mult e că Bugonia nu e doar o comedie SF, nu e doar un thriller – este o satiră acidă la adresa conspiraţionismului, a puterii corporative, a alienării moderne. Lanthimos ştie să creeze un univers straniu, dar care are reflexii puternice asupra realităţii. Ca spectator, simţi constant că lumea filmului e doar o extensie exagerată a lumii în care trăim. Şi tocmai această recunoaştere face ca povestea să te bântuie mult după ce părăseşti sala de cinema.
Deşi eram deja obişnuită cu ciudăţeniile filmelor lui Lanthimos, Bugonia m-a surprins printr-o aparentă normalitate care persistă până aproape de final. Ai impresia că te afli într-o poveste care, de data asta, s-ar putea să urmeze o logică mai convenţională, dar tocmai această impresie te ţine în suspans. Tot timpul te întrebi dacă urmează un moment complet absurd, aşa cum regizorul obişnuieşte să facă, sau dacă, în mod neaşteptat, filmul chiar rămâne ancorat în realitate. Nu o să comentez finalul – ar fi păcat să stric experienţa – dar pot spune că este exact genul de încheiere care confirmă geniul regizorului, subtilă şi profundă în acelaşi timp.
Pentru tine, ca privitor, asta înseamnă că pe lângă divertisment primeşti şi substanţă. Filmul te face să gândeşti, să te întrebi ce tip de societate am devenit şi cât de uşor acceptăm realităţi fabricate. Este un film care te provoacă, te amuză şi te pune pe gânduri în acelaşi timp – o raritate în cinema-ul contemporan.
Interpretări şi regie de excepţie
Emma Stone oferă una dintre cele mai memorabile performanţe ale carierei sale: transformarea, vulnerabilitatea, agresivitatea latentă – toate se combină într-un personaj complex şi plin de contradicţii. Faptul că s-a ras în cap pentru rol vorbeşte despre dedicarea ei absolută. Jesse Plemons, ca Teddy, este de asemenea remarcabil – un tip obsedat, cu decizii extreme, dar şi cu fragilitate ascunsă. Aidan Delbis – deşi mai puţin cunoscut – aduce prospeţime şi o naturaleţe remarcabilă în rolul lui Don. Alicia Silverstone şi Stavros Halkias completează distribuţia cu energie şi farmec, într-un film în care fiecare actor pare că-şi înţelege perfect locul şi contribuţia la poveste.
Din punct de vedere regizoral, Lanthimos îşi continuă traiectoria prin care combină absurdul cu estetica rece, cu planuri incomode, momente ce provoacă şi deranjează. Dacă în The Favourite şi Poor Things a mizat pe distanţa ironică şi pe decoruri baroce, aici stilul devine mai brutal, mai direct, aproape documentar în intensitatea sa. Rezultatul e un film care nu te lasă indiferent.
Lanthimos ştie să transforme grotescul în poezie vizuală, iar umorul negru, în instrument de reflecţie. Ceea ce face Bugonia să strălucească e faptul că nu încearcă să “placă” publicului cu orice preţ. El provoacă, amuză, intrigă – iar în final îţi lasă senzaţia că ai asistat la o experienţă cinematografică completă, una care îmbină inteligenţa cu emoţia.
De ce să mergi să-l vezi imediat
Pe lângă faptul că Bugonia este o producţie de top – cu o distribuţie excelentă şi un regizor aflat la apogeul forţei sale creative – trebuie să îl vezi şi pentru că merită trăit în sala de cinema. Lanthimos e un regizor care lucrează cu imaginea, cu tăcerea, cu detaliul, iar acestea se simt cu adevărat doar pe ecran mare. Fiecare cadru are o intenţie clară, fiecare mişcare de cameră e calculată, fiecare pauză are sens.
Dacă îţi plac filmele care nu te tratează ca pe un simplu consumator de poveşti, ci ca pe un partener de dialog, Bugonia e exact ceea ce cauţi. Este o experienţă complexă, intensă, inteligentă, dar şi accesibilă prin umorul său subtil. Este un film despre frică, despre manipulare, despre nevoia de sens într-o lume tot mai absurdă.
În concluzie, îţi recomand cu toată convingerea să mergi să vezi Bugonia. Este filmul care dovedeşte, încă o dată, că Yorgos Lanthimos este unul dintre cei mai importanţi cineaşti ai epocii noastre. Emma Stone şi Jesse Plemons oferă performanţe de referinţă, iar scenariul, plin de tensiune şi ironie, transformă o poveste aparent bizară într-o meditaţie profundă despre umanitate.
Alege o sală bună, lasă telefonul deoparte şi lasă-te captivat de una dintre cele mai intense şi memorabile experienţe cinematografice ale anului. Bugonia e un film pe care nu ai voie să-l ratezi.