În 2026, parcarea de reședință devine încă o cheltuială care se simte, mai ales în orașele mari unde locurile sunt puține, iar cererea e constantă. Pentru mulți șoferi, „locul din fața blocului” nu mai e un detaliu comod, ci o taxă anuală care se adaugă peste RCA, rovinietă, mentenanță și alte costuri inevitabile.
Vestea proastă este că majorările nu vin izolat, ci prin decizii locale care indexează tarifele. Vestea bună este că scumpirile sunt, de regulă, previzibile: sunt anunțate în hotărâri, au date clare de aplicare și, în multe cazuri, păstrează aceeași logică de zonare și de tipuri de abonamente.
București: tarife mai mari din 2026 și cum se împart pe zone
În București, majorarea tarifelor pentru parcările de reședință intră în vigoare de la 1 ianuarie 2026, iar scumpirea anunțată este de aproximativ 5,6%. Practic, păstrezi același sistem cu zone A, B, C și D, dar plătești mai mult în funcție de unde ai locul atribuit.
Noile tarife anuale ajung la 796 lei în Zona A, 663 lei în Zona B, 530 lei în Zona C și 397 lei în Zona D. Diferențele par mici, dar pe un buget strâns contează, mai ales când ai și alte scumpiri în jur. În paralel, realitatea rămâne aceeași: locurile sunt insuficiente raportat la numărul de mașini, iar presiunea pe parcările dintre blocuri nu scade doar pentru că tariful a crescut.
Un alt detaliu important, pe care mulți îl află târziu, este că banii încasați nu se „adună” într-un singur buget central, pentru că administrarea și procedurile sunt legate de primăriile de sector, chiar dacă zonarea și actualizarea tarifelor sunt aprobate la nivelul CGMB. În plus, Bucureștiul are în jur de 216.000 de locuri de parcare de reședință, distribuite între sectoare, ceea ce explică de ce, în multe cartiere, obținerea unui loc nou rămâne mai complicată decât prelungirea unuia deja existent.
Ce se întâmplă în restul țării: Cluj, Iași, Timișoara și logica din spatele scumpirilor
Dacă ieși din București, observi același tipar: indexări, ajustări anuale și diferențieri pe zone. În Cluj-Napoca, de exemplu, discuția pentru 2026 pornește tot de la o majorare procentuală, care se traduce în sume concrete pentru abonamentele de rezidență sau pentru parcările administrate de municipalitate. Pentru zona centrală, abonamentul anual pentru persoane fizice este menționat la 113 lei (de la 107 lei), iar în cartiere taxa anuală pentru un loc de parcare urcă la 94 lei (de la 89 lei). Se discută și despre tarife pentru parkinguri de cartier, respectiv despre Park & Ride, unde staționările lungi și abonamentele cresc la rândul lor.
În Iași, lucrurile sunt și mai ușor de urmărit dacă te uiți pe documentele de taxe și tarife ale municipalității, unde apar explicit modificări pentru parcările publice cu plată. Acolo sunt trecute, de pildă, creșteri la abonamentele lunare: în Zona 2 de la 140 lei/lună la 210 lei/lună, iar în Zona 1 de la 198 lei/lună la 250 lei/lună. Pentru parcarea ocazională în Zona 2 apare majorarea de la 2 lei/oră la 5 lei/oră, iar pentru abonamentele săptămânale se văd salturi (de exemplu, în Zona 1 de la 63 lei/7 zile la 100 lei/7 zile). Există și un abonament lunar general (valabil în toate parcările publice cu plată, cu anumite excepții) menționat la 390 lei/lună.
În Timișoara, sistemul de abonamente este gestionat prin Timpark, iar pentru 2026 sunt afișate prețuri diferențiate pe zone (de exemplu, Zona Roșie I, Zona Galbenă II, Zona Albastră III) și combinații de zone. Ca idee de nivel, un abonament anual pentru Zona Roșie I este listat la 457,50 lei, pentru Zona Galbenă II la 365 lei, iar pentru Zona Albastră III la 275 lei, cu opțiuni de abonamente lunare și pachete combinate. Asta arată încă o dată că, în orașele mari, parcarea nu e o taxă unitară, ci un set de tarife care încearcă să reflecte presiunea din zonele centrale.
Cum îți calculezi rapid bugetul și ce verifici înainte să plătești
Primul lucru care îți simplifică viața este să tratezi parcarea ca pe un cost anual predictibil și să verifici în ce categorie intri: zonă, tip de loc (reședință, abonament public, parking de cartier), eventuale condiții pentru riverani. În București, diferența dintre zona A și zona D poate însemna câteva sute de lei pe an, iar în alte orașe diferența se vede mai ales în abonamentele centrale versus cele de cartier.
Al doilea lucru este să nu amesteci parcarea de reședință cu parcarea publică cu plată. Unele primării scumpesc mai ales parcarea publică (cu tarif pe oră și abonamente), în timp ce parcarea de reședință are propria logică administrativă și propriile proceduri. Dacă ai două mașini în familie sau folosești constant o zonă centrală pentru serviciu, calculele se schimbă complet: uneori un abonament public te poate costa mai mult decât un loc de reședință, alteori invers, în funcție de oraș și de zonă.