Uneori, nu motoarele, bateriile sau sistemele hibride scumpe ridică valoarea unei reparații, ci o componentă aparent banală – o bucată de tablă ascunsă sub podeaua mașinii. Industria auto modernă se confruntă cu o problemă tot mai mare: creșterea costurilor pentru piese de schimb, care transformă accidente minore în reparații de zeci de mii de lei și determină companiile de asigurări să declare „daună totală” tot mai des.
Cazul care a făcut vâlvă în SUA, și care se reflectă în realitatea de zi cu zi și în România, este cel al unui posesor de Honda Ridgeline care a descoperit că panoul de podea spate al mașinii sale – o componentă structurală, ascunsă sub caroserie – costă peste 10.000 de dolari doar ca piesă, fără manoperă. În contextul actual al industriei, astfel de prețuri ridică o întrebare importantă: până unde mai merită o reparație și când devine mai logică varianta de „daună totală”?
Cât valorează o piesă aparent banală
În catalogul oficial de piese Honda, panoul de podea spate pentru modelele Ridgeline din 2017 până în 2025 este listat la 10.082 de dolari, adică aproape un sfert din prețul unui vehicul nou, care pornește de la circa 40.000 de dolari. Pe piața second-hand, unde un Ridgeline din 2017 se vinde cu aproximativ 12.000 de dolari, înlocuirea acestei piese devine pur și simplu nerentabilă.
Chiar și în România, unde piesele de schimb sunt adesea recondiționate sau importate prin canale independente, o astfel de reparație ar putea ajunge la echivalentul a 50.000 de lei, fără costul manoperei. Proprietarul american a reușit să găsească o piesă second-hand la un depozit auto pentru 500 de dolari, dar a plătit încă 400 doar pe transport. Chiar și așa, suma rămâne uriașă pentru o componentă care, teoretic, nu afectează motorul, direcția sau frânele.
Unii pasionați de mecanică au sugerat că piesa e atât de scumpă pentru că provine de la un furnizor de urgență, care are libertatea să stabilească prețul aproape unilateral. Alții au subliniat că, în unele cazuri, înlocuirea podelei nu era obligatorie, pentru că deteriorarea nu afecta siguranța structurală a mașinii. Totuși, pentru companiile de asigurări, simpla suspiciune că o parte structurală ar putea fi compromisă e suficientă pentru a decide casarea vehiculului.
Reparațiile scumpe duc la tot mai multe „daune totale”
Industria auto globală se confruntă cu o realitate îngrijorătoare: piesele de schimb devin atât de scumpe, încât tot mai multe mașini sunt considerate nerentabile de reparat. Un studiu recent citat de Carscoops arată că 27% dintre vehiculele implicate în accidente sunt declarate „daună totală”, față de doar 19% în 2018.
În România, asiguratorii folosesc un prag de rentabilitate de 60-70% din valoarea mașinii – dacă reparația depășește acest procent, se consideră mai logică acordarea despăgubirii pentru pierdere totală. Piesele care ridică frecvent costul final sunt cele structurale, ce implică multă manoperă: lonjeroanele, podelele, sistemele de airbaguri sau elementele de suspensie.
Costurile ridicate se reflectă și în creșterea polițelor RCA și CASCO. Chiar dacă nu ești implicat într-un accident, plătești indirect prețul acestor reparații prin majorările aplicate de asiguratori. Totodată, constructorii auto tind să folosească materiale compozite, suduri laser și piese integrate care nu mai pot fi reparate parțial, ci doar înlocuite complet – o tendință care amplifică factura finală.
Când merită să alegi „daună totală”
Pentru proprietarii de mașini mai vechi de cinci ani, reparațiile majore în zonele structurale rareori mai au sens economic. Dacă valoarea piesei și manopera depășesc 60% din valoarea de piață, e mai rentabil să obții despăgubirea integrală și să cumperi alt vehicul. În cazul Ridgeline-ului din exemplul american, panoul de 10.000 de dolari reprezintă aproape prețul întregii mașini, ceea ce face ca soluția logică să fie radierea.
Asiguratorii analizează nu doar costul pieselor, ci și timpul de reparație, disponibilitatea acestora și costurile de transport. De aceea, chiar și o avarie minoră într-o zonă greu accesibilă poate transforma rapid o mașină într-o pierdere totală.
Pentru șoferi, lecția este simplă: în era tehnologiei și a pieselor integrate, valoarea reală a unei mașini nu se mai măsoară doar în kilometri, ci în cât de ușor și cât de ieftin poate fi reparată.