La poalele dealului Montmartre, acolo unde Parisul boem se amesteca cu parfumul decadenței, s-a născut, în toamna anului 1889, un simbol al libertății și extravaganței: Moulin Rouge. Când, pe 6 octombrie, porțile sale s-au deschis pentru prima dată, lumea nu știa că asistă la începutul unei legende. Cu roșul său strălucitor și aripile de moară învârtindu-se în vântul nopții pariziene, localul avea să devină cel mai faimos cabaret din lume, un templu al plăcerii, al artei și al amorului interzis.
Nașterea unei legende în inima Parisului
În plină Belle Époque, Parisul respira un aer nou, eliberat de rigorile morale și sociale ale secolului precedent. Orașul devenise capitala mondială a artei, a rafinamentului și a vieții de noapte.
În acest context, Joseph Oller, un întreprinzător vizionar care mai deținea și celebra sală Paris Olympia, a decis să ridice un nou tip de local – un loc al bucuriei, al muzicii și al spectacolului total.
La poalele dealului Montmartre, o zonă populată de artiști, scriitori și curtezane, s-a ridicat o construcție neobișnuită pentru acea vreme: o clădire masivă, decorată cu o moară de vânt roșie și lumini orbitoare.
Alegerea numelui – Moulin Rouge („Moara Roșie”) – nu era întâmplătoare. Simboliza un Paris care se învârtea frenetic în jurul plăcerii și al artei, o lume ce se rupea de convenții și dansa în ritmul propriilor dorințe.
Montmartre, „Muntele Martirilor”, își primise numele de la Sfântul Denis, primul episcop al Parisului, dar în secolul al XIX-lea devenise locul celor „pierduți” și al artiștilor geniali.
Aici își avea atelierul Henri de Toulouse-Lautrec, cel care avea să devină pictorul neoficial al cabaretului, surprinzând în litografiile sale femeile, dansatoarele și atmosfera electrizantă a localului.
Locul unde s-a născut libertatea de a șoca
De la început, Moulin Rouge a fost mai mult decât un local. Era o provocare. Spectacolele sale îmbinau muzica, dansul și teatrul într-un amestec amețitor de culoare și senzualitate.
Pe scena sa s-a născut un nou gen artistic – music-hall-ul parizian – unde femeile dansau liber, sfidând morala vremii, iar bărbații veneau nu doar pentru artă, ci și pentru fantezie.
Pe 9 februarie 1893, un moment întâmplător a intrat în istorie: în timpul unui bal al studenților, dansatoarea Mona, copleșită de căldură, a renunțat la haine în ritmul muzicii. Gestul său a scandalizat publicul, dar și-a asigurat un loc în legendă.
A fost amendată cu 100 de franci, însă patronul localului i-a plătit amenda, înțelegând valoarea publicitară a momentului. Astfel, dintr-un accident s-a născut striptease-ul modern, iar Moulin Rouge a devenit epicentrul unei revoluții estetice și erotice.
Cabaretul Moulin Rouge, 1914, Paris
French CanCan – dansul care a cucerit lumea
Atracția principală a cabaretului a fost și a rămas french can-can-ul, un dans care își are originile în mahalalele pariziene, acolo unde muncitorii dansau în ritmuri frenetice pentru a-și uita grijile.
Adaptat de coregrafele de la Moulin Rouge, can-can-ul s-a transformat într-un spectacol sofisticat și senzual. Rochiile cu volane colorate, picioarele ridicate amețitor și ritmul nebun al orchestrei au făcut din el un fenomen mondial.
Dansatoarele au devenit adevărate curtezane ale scenei, adorate de public, pictate de artiști și curtate de aristocrați. Dintre ele, Jane Avril, Yvette Guilbert și mai târziu Mistinguett au rămas în istorie ca simboluri ale feminității libere și provocatoare.
Mistinguett, regina cabaretului parizian
În anul 1907, tânăra Jeanne Florentine Bourgeois, cunoscută sub numele de scenă Mistinguett, își făcea debutul la Moulin Rouge cu spectacolul La Revue de la Femme.
Cu zâmbetul ei inconfundabil și vocea ușor răgușită, Mistinguett a cucerit imediat publicul. A inventat un nou stil de dans, valsul chaloupée, și a adus pe scenă o eleganță amestecată cu o doză sănătoasă de impertinență.
În scurt timp, Mistinguett a devenit cea mai bine plătită artistă din lume. Iubită de actori, artiști și politicieni, a fost imaginea unei epoci care trăia la maximum. Montmartre era plin de legende despre relațiile sale pasionale, iar fotografiile cu ea erau vândute pe stradă ca suveniruri.
Tragedie, renaștere și gloria mondială
În 1915, un incendiu devastator a distrus complet cabaretul. Pentru mulți, părea sfârșitul unei epoci. Dar Parisul, orașul care nu doarme niciodată, și-a refăcut bijuteria. În 1921, Moulin Rouge a fost reconstruit integral, mai grandios ca niciodată.
În anii ’20, cabaretul a devenit locul de întâlnire al elitei artistice: Josephine Baker, Frank Sinatra, Edith Piaf, Charles Trenet și mulți alții au urcat pe scena roșie. Era perioada în care Parisul vibra în ritmul jazzului și al visurilor americane.
Moulin Rouge nu mai era doar un local parizian – devenise un fenomen internațional, un loc unde se nășteau mode și se schimbau destine.
De la declin la renașterea anilor ’50
Odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, Moulin Rouge a intrat într-o perioadă de declin. Publicul s-a risipit, artiștii au plecat, iar Parisul trăia alte drame. Plecarea Mistinguettei a lăsat o rană adâncă în memoria cabaretului.
Totuși, la începutul anilor ’50, spiritul roșu a renăscut. Sub conducerea lui Georges France, fondatorul celebrului club Balajo, Moulin Rouge a fost reinventat.
Decorurile s-au modernizat, spectacolele au devenit mai spectaculoase, iar publicul a revenit în număr mare. Din nou, Parisul și-a recăpătat templul distracției.
Moulin Rouge, anii 1900, Paris
Moulin Rouge în cinema și cultura pop
Adevărata consacrare mondială a venit în secolul XXI, odată cu filmul „Moulin Rouge!” regizat de Baz Luhrmann și lansat în 2001.
Cu Nicole Kidman și Ewan McGregor în rolurile principale, filmul a readus pe marele ecran spiritul decadent și romantic al cabaretului. Pelicula a câștigat două premii Oscar și trei Globuri de Aur, devenind o capodoperă modernă a genului musical.
Moulin Rouge a revenit în atenția lumii ca un simbol al dragostei, al pasiunii și al sacrificiului artistic. Decorurile sale fastuoase și costumele pline de culoare au inspirat generații de designeri și artiști.
Recorduri, glorie și prezentul unui mit
Cabaretul nu și-a pierdut strălucirea nici în secolul XXI. În noiembrie 2010, trupa sa de dansatori a doborât șase recorduri mondiale în cadrul Zilei Mondiale a Recordurilor Guinness.
Printre ele: 720 de ridicări de picioare în 30 de secunde realizate de 30 de dansatori, 62 de șpagate în 30 de secunde și 34 de rotații piruetate pe sol într-un singur minut.
În același spirit al glamourului internațional, în mai 2005, designerul român Cătălin Botezatu a devenit primul creator de modă din lume care și-a prezentat colecția pe celebra scenă a cabaretului, în cadrul unui show Fashion TV Paris.
Astăzi, Moulin Rouge este unul dintre cele mai fotografiate locuri de pe planetă, clasat în 2014 pe locul patru mondial, după Guggenheim Museum din New York, Trinità dei Monti din Roma și Parcul Güell din Barcelona.
Un spectacol al simțurilor și al timpului
Biletele la Moulin Rouge sunt destul de piperate, prețurile variază între 100 și 420 de euro, în funcție de pachetul ales. Fiecare seară oferă două spectacole, la ora 19:00 și 21:00, unde publicul se bucură nu doar de dansuri amețitoare, ci și de o cină gourmet însoțită de șampanie franceză de colecție.
De peste un secol, scena roșie a cabaretului a fost martora unei lumi care a dansat între artă și scandal, între iubire și interdicție. Aici s-au născut revoluții culturale, s-au aprins pasiuni și s-a scris istoria libertății feminine.
Bastionul distracției parizene, templul fanteziilor arzătoare
Astăzi, când se împlinesc 136 de ani de la inaugurare, Moulin Rouge rămâne mai mult decât un local – este o instituție a artei spectacolului. Sub lumina reflectoarelor sale, Parisul continuă să-și celebreze trecutul, în timp ce fiecare dansatoare care ridică piciorul în ritmul can-can-ului reînvie magia unei epoci pierdute.
Moulin Rouge nu este doar despre plăcere sau scandal. Este despre curajul de a fi diferit, despre frumusețea imperfecțiunii și despre dragostea pentru viață. Într-o lume care se schimbă, moara roșie de pe Montmartre continuă să se învârtă, ca un ceas al eternității pariziene.