Dacă ai trecut, în ultimii ani, de la o mașină mai veche la una nouă, e posibil să fi avut o surpriză: pe același traseu, cu același stil de condus, consumul nu scade automat. Uneori chiar urcă, deși motorul e mai modern, injecția e mai precisă, iar fișa tehnică promite eficiență. Fenomenul există și nu e doar „impresie”, mai ales când compari mașini din generații diferite, dar cu puteri similare.
Explicația nu e una singură. Greutatea a crescut, anvelopele sunt mai late, echipările sunt mai bogate, iar transmisia și aerodinamica pot schimba rezultatul. Totuși, un factor pe care îl simți direct în consum, mai ales la diesel, este pachetul de sisteme antipoluare care „ține motorul în frâu” ca să respecte norme tot mai dure, inclusiv în condiții apropiate de traficul real.
Cum pot sistemele antipoluare să ridice consumul, chiar dacă motorul e mai avansat
Motoarele moderne sunt calibrate să scoată emisii mai mici, iar asta cere compromisuri. De exemplu, recircularea gazelor de eșapament (EGR) reduce NOx prin scăderea temperaturii de ardere, dar poate veni cu penalizări de eficiență și cu depuneri în admisie. În termeni simpli, motorul ajunge să lucreze uneori într-un regim mai puțin „liber”, iar asta se poate traduce printr-un consum ușor mai mare, mai ales în utilizare urbană, cu accelerații dese și sarcini variabile.
La diesel, filtrul de particule (DPF) este una dintre piesele care pot muta consumul în sus în momente-cheie. Când are loc regenerarea activă, motorul introduce carburant suplimentar ca să ridice temperatura în evacuare și să ardă funinginea acumulată. Studiile pe teste de condus real arată creșteri vizibile ale consumului în timpul regenerării, tocmai fiindcă acel „extra” nu te mișcă înainte, ci încălzește sistemul ca să rămână curat și funcțional.
Mai adaugi aici catalizatoare, strategii de încălzire rapidă a evacuării după pornire, sisteme SCR cu AdBlue și monitorizări continue, iar tot pachetul are un numitor comun: respectarea emisiilor devine o prioritate de calibrare, nu doar un „accesoriu”. În unele condiții, asta înseamnă că motorul merge într-o zonă mai sigură pentru emisii, dar nu mereu optimă pentru consum.
De ce nu e o regulă și când mașinile noi rămân mai eficiente decât cele vechi
E important să nu transformi ideea într-o regulă absolută. Sunt foarte multe mașini noi care consumă mai puțin decât cele vechi, mai ales în oraș, unde start-stop, injecția modernă, cutiile mai deștept calibrate și, la hibride, recuperarea de energie fac diferența. În plus, comparațiile „din bord” pot fi înșelătoare: unele mașini afișează un consum optimist, iar altele sunt mai conservatoare. Dacă vrei o comparație corectă, măsoară plin-plin pe câteva săptămâni.
Mai există și problema diferenței dintre consumul de omologare și consumul real. În ultimul deceniu s-a discutat mult despre faptul că valorile oficiale (în diverse cicluri) nu se suprapun perfect peste utilizarea din viața de zi cu zi, iar diferențele pot varia în funcție de traseu, temperatură, stil de condus și tipul de motorizare. Cu alte cuvinte, poți avea o mașină nouă „mai eficientă pe hârtie”, dar care, în naveta ta zilnică, se lovește de aceleași realități ca orice motor termic modern: încălziri dese, trafic, opriri și reluări.
În final, ideea punctată și de specialiști este una de nuanță: sistemele antipoluare pot crește consumul în anumite scenarii, dar ele există ca să reducă noxe care, la motoarele vechi, erau pur și simplu lăsate să iasă pe țeavă. Dacă alegi între o mașină veche „economică” și una nouă „mai consumatoare”, merită să pui în balanță și diferența de emisii, și costurile de întreținere ale sistemelor moderne, și tipul de utilizare pe care îl ai zi de zi. Uneori, vechiul diesel pare campion la consum pentru că nu poartă „rucsacul” tehnologiilor actuale. Alteori, noul model câștigă clar, mai ales dacă e gândit pentru oraș sau are electrificare, conform ProMotor.