de-la-iluzia-unei-vieti-nomade-la-saracie.-adevarul-despre-oamenii-care-traiesc-in-rulote-si-radiografia-unei-societati-inegale

De la iluzia unei vieți nomade la sărăcie. Adevărul despre oamenii care trăiesc în rulote și radiografia unei societăți inegale

Timp de citire: 2 minute

În Statele Unite, viața în rulotă sau autorulotă nu mai este doar un simbol al vacanțelor sau al aventurilor romantizate pe rețelele sociale.

Pentru sute de mii de oameni, această opțiune a devenit un refugiu forțat, pe fondul creșterii accelerate a chiriilor și costului general al vieții.

Date recente arată că aproximativ 486.000 de persoane locuiesc permanent în RV-uri (recreational vehicles), iar fenomenul este în expansiune.

Numărul s-a dublat din 2021, potrivit Asociației Industriei de Rulote, citată de NBC News, ceea ce indică o criză socială tot mai gravă, arată CarScoops.

Din vacanță la sărăcie

Imaginea promovată pe Instagram sau TikTok, unde viața în rulotă apare ca un stil de viață liber și plin de peisaje spectaculoase, contrastează puternic cu realitatea multora dintre acești „nomazi”.

În spatele fotografiilor cu apusuri și lacuri se află povești de constrângere economică, unde familii întregi își înghesuie bunurile în vehicule uzate pentru a evita să rămână fără adăpost.

Mulți dintre acești oameni nu sunt tineri influenceri sau pensionari bogați, ci persoane cu venituri mici, familii cu copii sau vârstnici care nu își mai permit chirii ce cresc mult mai repede decât salariile sau ajutoarele sociale.

Deși teoretic viața pe drum ar trebui să reducă cheltuielile, costurile ascunse pot fi considerabile.

Parcările comerciale cu apă și electricitate ajung să coste până la 45 de dolari pe noapte, iar cele administrate de stat sunt gratuite doar pentru perioade limitate și nu oferă facilități esențiale.

În plus, vehiculele necesită reparații constante, iar multe dintre ele, fiind modele mai vechi, nu rezistă la utilizarea zilnică.

Speranțe fragile și capcane financiare legate de ideea de rulotă

Un exemplu este cel al lui Kat Tucker, o femeie de 64 de ani care, după ce nu a mai reușit să închirieze un apartament pe baza veniturilor ei de 58.000 de dolari anual din pensie și ajutor de dizabilitate, a fost nevoită să contracteze un credit de 22.500 de dolari pentru a cumpăra o rulotă second-hand.

Rata lunară de 350 de dolari i-a permis să se mute, dar incertitudinea rămâne: vehiculul ar putea să nu reziste cinci ani, în timp ce creditul se întinde pe șapte.

Această situație reflectă vulnerabilitatea multor americani: chiar și cu venituri constante, locuințele decente devin inaccesibile, iar alternativa pe roți, în loc să ofere libertate, se poate transforma într-o altă capcană a sărăciei.

Fenomenul a inspirat și filmul „Nomadland” din 2020, care surprinde atât comunitatea creată între nomazii moderni, cât și fragilitatea lor, mai ales la vârste înaintate.

Povestea reală a zecilor de mii de oameni care trăiesc în rulote arată o Americă în care casa de vacanță a devenit, pentru mulți, singura casă posibilă.