Funcția de „Prima Doamnă” a devenit de-a lungul timpului o instituție în sine. Ea nu a fost creată prin lege, ci s-a conturat treptat, prin practica și implicarea unor femei care au trecut pragul Casei Albe. Dacă la început soția președintelui era privită doar ca o gazdă sau ca „doamna președintelui”, în timp rolul ei a evoluat și a căpătat o vizibilitate publică și politică tot mai mare.
Martha Washington – începuturile unei tradiții
Prima asociere documentată a expresiei „Prima Doamnă” îi aparține Marthei Washington, soția lui George Washington. Cu toate acestea, titlul a apărut pentru prima dată în scris la aproape patru decenii după moartea sa, când autoarea Lydia Sigourney a publicat o carte de amintiri despre viața primului președinte. Ea descria-o pe Martha ca fiind „prima doamnă a națiunii, care și-a păstrat obiceiurile de viață modestă”.
În epocă nu exista o formulă standard pentru soțiile președinților. Ziarele și corespondenții foloseau termeni diferiți – de la „Doamna Președintelui” la „Doamna Republicii”. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX titlul de „Prima Doamnă a Țării” a început să fie folosit constant în presă.
Un rol important în popularizarea denumirii l-a avut Frances Folsom Cleveland, tânăra și atrăgătoarea soție a președintelui Grover Cleveland. Jurnaliștii erau fascinați de viața ei de zi cu zi și au început să o numească „Prima Doamnă a Țării”. Ulterior, Caroline Harrison a fost denumită „Prima Doamnă a Republicii”, iar expresia a căpătat tot mai multă popularitate.
Pe măsură ce tirajele ziarelor creșteau, interesul pentru viața personală a soțiilor de președinți a devenit un fenomen mediatic. Presa publica articole despre rochiile, reședințele, mesele și evenimentele sociale de la Casa Albă. Chiar și literatura s-a inspirat din acest interes: în 1911, la New York, piesa „The First Lady of the Land” prezenta o variantă romantică a vieții lui Dolley Madison.
Eleanor Roosevelt, o Primă Doamnă în adevăratul sens al cuvântului
În anii 1920, sub Lou Hoover, formula s-a scurtat la „First Lady”, titlu care s-a impus definitiv în perioada lui Eleanor Roosevelt. Deși ea nu se simțea confortabil cu această etichetă – declarând că preferă să fie numită simplu „Doamna Roosevelt” –, rolul pe care și l-a asumat a transformat radical funcția.
Eleanor Roosevelt a organizat conferințe de presă, a scris o rubrică zilnică, a ținut discursuri și a militat pentru drepturile civile, egalitatea femeilor și a bărbaților și programele sociale ale soțului său. Prin activismul ei, a ridicat statutul de „Prima Doamnă” la nivel de actor politic și social, nu doar de rol ceremonial.
Astăzi, deși „Prima Doamnă” rămâne o poziție neprevăzută în Constituție și fără atribuții oficiale stabilite prin lege, ea este recunoscută drept una dintre cele mai vizibile și influente figuri de pe scena publică americană. De la Martha Washington până la Melania Trump, fiecare dintre ele a modelat rolul în funcție de propria personalitate și de nevoile vremii.