Marcajul numit popular „dinți de rechin” este un set de triunghiuri albe desenate pe carosabil, cu vârful îndreptat spre sensul de mers al vehiculului. Mesajul transmis este unul foarte clar: șoferul trebuie să reducă viteza, să se asigure și, la nevoie, să aștepte pentru a ceda trecerea celorlalți participanți la trafic. Acest tip de marcaj a fost oficializat în Germania sub denumirea „Haifischzähne” și apare în special în apropierea intersecțiilor sau pe pistele de biciclete, acolo unde există o obligație explicită de a acorda prioritate.
Spre deosebire de alte semne de pe asfalt, „dinții de rechin” nu introduc o regulă nouă, ci o fac mai vizibilă pe cea deja existentă: „cedează trecerea”. Rolul lor este să reducă erorile izvorâte din neatenție sau din interpretări diferite ale priorității, mai ales în zone cu vizibilitate redusă, în cartiere cu limită de 30 km/h sau la intrarea pe artere mai circulate. Pentru șofer, prezența triunghiurilor înseamnă același lucru de fiecare dată: prudență, asigurare și, dacă se impune, oprire scurtă pentru a lăsa pe altcineva să treacă.
Cum arată marcajul echivalent în România
În legislația rutieră românească, obligația de „cedează trecerea” este semnalizată în primul rând prin indicatorul triunghi roșu cu vârful în jos, completat pe carosabil de un marcaj transversal specific. Acest marcaj este, în mod obișnuit, un triunghi alb alungit, pictat cu vârful către șofer, amplasat înaintea liniei de oprire sau înainte de zona de conflict din intersecție. Scopul este identic cu „dinții de rechin”: să-ți atragă atenția că nu ai prioritate și că trebuie să permiți trecerea celor care circulă pe drumul cu prioritate.
Deși în România nu este folosit pe scară largă un șir de mai multe triunghiuri precum în Germania, mesajul rămâne același. Marcajul românesc funcționează ca un avertisment vizual puternic, sincronizat cu indicatorul vertical „cedează trecerea” sau cu alte semne (de exemplu, marcajele/pistele pentru biciclete). În practică, conducătorul auto trebuie să reducă semnificativ viteza, să se asigure din ambele sensuri și să permită tranzitarea în siguranță a celor care au prioritate.
Echivalentul românesc al cedării priorității pe asfalt constă într-un triunghi alb, prelungit și îndreptat către conducătorul auto. (Ilustrație Lege5.ro)
Unde le întâlnești și cum procedezi corect
În Germania, „dinții de rechin” se întâlnesc frecvent la intersecții de cartier, în zone rezidențiale cu viteză limitată, dar și la traversarea pistelor de biciclete, unde bicicliștii pot avea prioritate în funcție de semnalizare, notează publicația Merkur.de. În România, marcajul echivalent apare înaintea intersecțiilor unde se aplică „cedează trecerea”, la ieșirea din drumuri laterale sau din spații private, precum și la punctele unde fluxurile de trafic se intersectează și este necesară clarificarea priorității.
Conduita corectă este simplă: încetinești, te asiguri temeinic, acorzi prioritate vehiculelor și bicicliștilor care au drept de trecere, apoi pătrunzi în intersecție doar când este sigur. Dacă vizibilitatea este slabă (mașini parcate, vegetație, clădiri), tratează marcajul ca pe un „filtru” obligatoriu: oprește-te scurt, privește stânga-dreapta-stânga, și abia apoi continuă. În felul acesta, marchezi intenția defensivă și reduci substanțial riscul de coliziune laterală.
Sunt folosiți la intrările în intersecții pentru a marca obligația de a ceda prioritatea și pe pistele pentru biciclete, unde — conform semnalizării — bicicliștii au prioritate. (Foto: Merkur.de)
Greșeli frecvente și recomandări practice
O confuzie des întâlnită este tratarea marcajului doar ca pe un „desen” fără consecințe. În realitate, ignorarea lui echivalează cu nesocotirea obligației de a ceda prioritatea, ceea ce poate atrage sancțiuni și, mai grav, poate provoca accidente prin tăierea traiectoriei altor participanți la trafic. Altă greșeală este „alunecarea” peste marcaj cu viteză constantă, fără reducerea reală a ritmului: la 30–40 km/h, timpul de reacție scade drastic, iar un biciclist sau un pieton apărut în câmpul vizual prea târziu devine imposibil de evitat.
Recomandarea practică este să tratezi întotdeauna marcajul ca pe un „semn audio-vizual” pentru comportament defensiv: ridică piciorul de pe accelerație, pregătește frâna, caută contact vizual cu ceilalți, și adoptă regula bunului-simț — „dacă nu sunt 100% sigur, mai aștept o secundă”. În trafic urban aglomerat, această secundă face de multe ori diferența dintre un incident evitat și un eveniment nedorit. Iar în lipsa marcajelor multiple „dinți de rechin”, triunghiul alb românesc își îndeplinește perfect rolul: îți spune că prioritatea nu îți aparține și că siguranța pornește de la modul în care cedezi, nu doar de la modul în care treci.