INTERVIU Ada Milea – „N-am decis nimic, pur și simplu s-a întâmplat”: Cum a început drumul spre „teatrul cântat”

Timp de citire: 6 minute

Ada Milea este artista care deja nu mai are nevoie de nicio prezentare, cu un stil aparte, definit de o fuziune între muzică și teatru, un gen pe care chiar ea îl numește „teatru cântat”.

Povestea începuturilor sale în muzică este una cât se poate de naturală, fără o decizie fermă de a urma această cale. Totul a pornit în liceu, când, în loc să se concentreze pe o temă la matematică, Ada a observat chitara unei colege și a început să învețe primele acorduri.

Împreună, au compus un cântec dedicat colegilor de clasă, o piesă cu 33 de strofe, câte una pentru fiecare coleg, cu excepția lor două.

Ulterior, bunicii i-au oferit o chitară, iar Ada a început să cânte în trupa de teatru a liceului, ceea ce i-a permis să-și îmbine interesul pentru muzică cu cel pentru teatru, domeniu pe care l-a urmat la facultate.

În timpul studiilor la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș, a fost implicată în exerciții de improvizație în care crea piese muzicale scurte, unice, pe care colegii le transpuneau în interpretări fizice. Aceste experiențe au fost baza pentru primul său album, lansat în 1997, care includea piese scrise chiar în timpul orelor de improvizație.

În 1999, Ada Milea a lansat albumul „Republica Mioritică România”, îmbibat de un puternic mesaj social și politic.

De altfel, albumul a stârnit controverse și a supărat anumite segmente ale publicului, dar i-a adus și recunoaștere pentru curajul de a aborda teme sensibile. În 2002, a venit albumul „Absurdistan”, care i-a consolidat succesul și i-a dat un impuls, făcând-o cunoscută unui public mai larg.

Așa cum spuneam anterior, Ada definește clar stilul său muzical: „teatru cântat”, o formă artistică în care muzica și teatrul se împletesc de minune.

Premiul UNITER din 2025 pentru textul spectacolului „Cântece de speriat frica” a reprezentat o recunoaștere importantă pentru Ada Milea. Spectacolul pornește de la fragmente din trei cărți ale Hertei Müller, pe care artista le-a transformat în cântece în stilu-i caracteristic.

Pe plan intern, Ada Milea resimte o legătură specială cu publicul românesc, însă este de părere că tipul spațiului în care susține concertele influențează mult reacțiile spectatorilor.

În ultimii ani, Ada Milea a devenit și o voce implicată în dezbaterile sociale și politice din România. După alegerile prezidențiale recente, și-a exprimat deschis opțiunea de vot, ceea ce i-a adus inclusiv critici pe rețelele de socializare.

În continuare, te invit să citești interviul integral pe care Ada Milea l-a acordat Playtech.ro.

INTERVIU Ada Milea – De la începuturi: „Mi-au cumpărat bunicii o chitară și am ajuns să cânt în trupa de teatru a liceului”

Playtech.ro (Iulia Kelt): Ai absolvit Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș. Povestește-mi cum ai ajuns să cânți? Care a fost momentul când ai decis să mergi și în direcția asta?

Ada Milea: N-am decis nimic. Pur și simplu s-a întâmplat. Înainte de facultate, în liceu. Am început în timpul unor teme la matematică. În loc de probleme, am văzut chitara unei colege și ea mi-a arătat primele acorduri. Atunci am făcut, împreună cu ea, un cântec despre colegii noștri. Aveam 35 de colegi, așa că… a ieșit un cântec cu 33 de strofe, câte una pentru fiecare coleg. Despre noi n-am făcut.

Dup-aia, mi-au cumpărat bunicii o chitară și am ajuns să cânt în trupa de teatru a liceului. La facultate mă punea profu’ de improvizație să fac piese de unică folosință, un fel de exerciții pe care colegii să execute fizic ce cânt eu. În anul 3 de facultate a apărut primul meu album. În 1997. Unele sunt cântece începute la orele de improvizație.

Playtech.ro (Iulia Kelt): Care a fost prima melodie scrisă, îți mai amintești? Și ce anume te-a „mânat” să o scrii? O mai cânți și astăzi în concerte?

Ada Milea: Doamne, ferește! Hahaa… 33 de strofe… Cred că ne-a împins dorința de a ne juca și de a-i face fiecărui coleg o „caricatură”. Nu-mi pot imagina că era „portretul”.

INTERVIU Ada Milea: „Încercam să arăt ce stupid e conflictul româno-maghiar și am reușit să-i supăr pe mulți. Și români și maghiari”

Playtech.ro (Iulia Kelt): Ai lansat albumul Absurdistan în 2002. Cum a fost primit de public și ce impact a avut asupra carierei tale? Poți zice că datorită lui „ți-ai luat avântul” în carieră?

Ada Milea: Până la „Absurdistan” a fost și „Republica Mioritică România”, în 1999. Cu el am avut un impaaaact… Vai de capul meu! Încercam să arăt ce stupid e conflictul româno-maghiar (știi de bătaia din martie ’90, nu?) și am reușit să-i supăr pe mulți. Și români și maghiari. Ăsta da impact! Cântam „Hai să dăm… topoare la popoare / Să sculpteze fiecare-n fiecare/ Cine are capul tare/ Va rămâne în picioare/ Hai să dăm topoare la popoare!”.

Playtech.ro (Iulia Kelt): Cum ai defini stilul muzical pe care îl abordezi?

Ada Milea: Teatru cântat. Nu l-aș numi musical, că acolo se vorbește mult. La noi nu se vorbește deloc.

Playtech.ro (Iulia Kelt): Ai avut concerte în diverse țări. Cum diferă reacțiile publicului din afara țării, comparativ cu cel din România?

Ada Milea: Singurul șoc pe care l-am avut legat de vreo diferență de reacție a fost la Londra, când două doamne distinse stăteau foarte aproape de scenă și s-au uitat cu scârbă la tot concertul, apoi, după, au venit și ne-au spus (tot pline de scârbă) că le-a plăcut foarte mult concertul și s-au bucurat foarte tare de tot ce-au asacultat (cântam în engleză). Bine, din ăștia cred că avem și noi, dar nu se pun în primul rând… Sau nu mai văd eu bine…

INTERVIU Ada Milea: „Tare mult mi-am dorit să fac un portret al acestei autoare minunate”

Playtech.ro (Iulia Kelt): „Cântece de speriat frica” a câștigat la Premiile UNITER 2025. Ce a însemnat, concret, pentru tine acest lucru?

Ada Milea: Textul a fost premiat. Adică, felul în care am transformat în cântece fragmente din 3 cărți ale Hertei Müller. M-am bucurat, bine-nțeles. Sunt bucuroasă și acum, că mi-ai amintit. Tare mult mi-am dorit să fac un portret al acestei autoare minunate, din unghiul din care o ved eu, cu sensibilitatea, căldura, umorul și felul ei direct de a pătrunde în miezul lucrurilor.

Playtech.ro (Iulia Kelt): În ce orașe din România te-ai simțit cel mai bine, în concerte? Diferă felul în care ești primită în Moldova, Transilvania sau altundeva?

Ada Milea: Nu zonele țării, ci tipul de sală adună public diferit. Ah, de fapt, nu publicul e diferit, ci receptarea și reacțiile. Altfel se manifestă omul într-o sală de teatru și altfel e într-un restaurat în care-n timp ce noi cântăm se întâmplă atâtea alte lucruri.

INTERVIU Ada Milea: „Globul e plin de nebuni plini de arme și gărgăuni”

Playtech.ro (Iulia Kelt): Să trecem puțin și la politică. Am observat recent că, în urma alegerilor prezidențiale ce tocmai s-au încheiat, ai primit un val injust de hate pe rețelele de socializare după ce ai ales să susții public unul dintre candidați. Cum ai perceput acest lucru?

Ada Milea: Doar am spus cu cine votez, nu am făcut campanie electorală. Nu înțeleg de ce trebuie să ne supărăm unii pe alții pentru opțiunile electorale diferite. Mă întristează că unii au nostalgia partidului unic (mai ales tinerii care n-au existat în acele vremuri) și tot ce e de altă părere cu ei trebuie eliminat.

Playtech.ro (Iulia Kelt): Mulți te-au acuzat că „ar trebui să rămâi la muzică”. Nu ești singurul artist care a ales să abordeze subiectutl alegerilor. Crezi că artiștii ar trebui „să rămână” la arta sau este important ca oricine să se implice?

Ada Milea: Suntem implicați toți, vrem nu vrem. Toți plătim taxe, pe toți ne afeactează prețurile de pe raft etc., dar mai ales libertatea de a ne exprima sau de a călători. Libertățile astea nu existau pe vremea regretată de acei comentatori violenți în limbaj.

Playtech.ro (Iulia Kelt): Și, pentru că tot a câștigat Nicușor Dan alegerile, spune-mi ce simți că se va întâmpla cu România în următorii 5 ani, te rog.

Ada Milea: Habar n-am. Nu-ndrăznesc să cred ceva. Globul e plin de nebuni plini de arme și gărgăuni. Sper să nu apese vreunul pe vreun buton fatal.