Folkul românesc trece printr-un moment de tristețe profundă. Valentin Moldovan, unul dintre interpreții emblematici ai genului, s-a stins din viață pe 9 noiembrie 2025, la vârsta de 67 de ani.
Născut la 16 octombrie 1958 în județul Bistrița-Năsăud, artistul a fost timp de decenii un reper al muzicii cu mesaj și sensibilitate.
Cei care l-au cunoscut vorbesc despre el ca despre un om modest, devotat artei sale, pentru care poezia și melodia au fost forme de rugăciune.
De mai bine de șase decenii, Moldovan locuia în Maramureș, loc pe care îl considera „acasă”, și unde a contribuit activ la viața culturală a regiunii.
De la festivaluri studențești la Cenaclul Flacăra
Dragostea lui Valentin Moldovan pentru muzică a prins contur încă din tinerețe, când a început să participe la festivaluri folk din toată țara. Momentul decisiv al carierei a venit în 1984, odată cu admiterea sa în cadrul Cenaclului Flacăra, o mișcare artistică ce a marcat generații întregi.
Înainte de acest pas, câștigase deja premii importante la competiții precum „Baladele Dunării”, unde s-a remarcat prin versurile introspective și vocea sa caldă, cu timbru ușor melancolic.
În anii ce au urmat, Moldovan a colaborat cu trupa Orizont 77, alături de care a susținut numeroase concerte și a consolidat legătura dintre folk și publicul din nordul țării.
Deși scena muzicală a trecut prin transformări, el a rămas fidel stilului care l-a consacrat: o combinație între poezie, emoție sinceră și simplitate.
Moștenirea artistică și mesajul unei generații
Cea mai cunoscută piesă a sa, „Balada fulgerată de vânt”, numită adesea de ascultători „Rău mă dor ochii, mă dor”, a devenit una dintre creațiile definitorii pentru folkul românesc.
Criticii muzicali au comparat-o cu nemuritorul „Om bun” al lui Dan Aldea, datorită profunzimii emoționale și a felului în care a reușit să se apropie de sufletul publicului.
Pentru Moldovan, folkul nu a fost niciodată doar un gen muzical, ci o formă de confesiune. „Muzica înseamnă adevăr, dragoste și curaj”, spunea el adesea în interviuri, cu o convingere care i-a inspirat pe mulți tineri artiști.
De-a lungul carierei, Valentin Moldovan a participat la nenumărate festivaluri, turnee și evenimente culturale, contribuind la păstrarea spiritului autentic al folkului.
După cum notează apropiații, artistul s-a confruntat în ultimul timp cu probleme de sănătate, însă a continuat să cânte ori de câte ori avea ocazia, rămânând legat de scenă până la final.
Prin dispariția sa, scena folk din România pierde nu doar un cântăreț, ci și un om care a înțeles sensul profund al muzicii ca expresie a umanității.
În urma lui rămân cântece pline de sens, versuri care vor dăinui și amintirea unui artist care a transformat fiecare acord de chitară într-o poveste.