În limba română, anumite expresii ajung să fie atât de des folosite greșit, încât, în timp, oamenii ajung să creadă că sunt corecte. Un exemplu des întâlnit este expresia „se merită”, pe care o auzim frecvent în conversații de zi cu zi, la televizor, în reclame sau chiar în mediul online: „Se merită să faci facultate?”, „Nu se merită să mai stai aici!”, „Se merită să investești?”. Cu toate acestea, potrivit normei lingvistice, forma corectă este doar „merită”, fără particula „se”.
Verbul „a merita” – sens și comportament gramatical
Pentru a înțelege de ce expresia „se merită” este greșită, trebuie să privim mai atent verbul „a merita”. Conform Dicționarului explicativ al limbii române (DEX), acest verb înseamnă „a fi vrednic de ceva”, „a avea dreptul la o răsplată, la o apreciere sau la o consecință datorită comportamentului ori valorii proprii”.
De exemplu:
- „El merită toată lauda.”
- „Efortul tău merită apreciat.”
- „Acest film chiar merită văzut.”
După cum se observă, verbul „a merita” exprimă o acțiune sau o stare care se referă direct la subiect și nu are nevoie de un pronume reflexiv. În structura sa, nu există o acțiune care se întoarce asupra subiectului – așa cum se întâmplă, de exemplu, în cazul verbelor reflexive precum „a se spăla”, „a se bucura” sau „a se grăbi”.
Prin urmare, „a merita” nu este un verb reflexiv, ci unul tranzitiv, adică are un complement direct (poate fi urmat de un obiect asupra căruia se răsfrânge sensul acțiunii). Forma greșită „se merită” a apărut dintr-o analogie cu alte construcții similare din limba română, cum ar fi „se poate”, „se cade”, „se spune”, „se face”. În aceste exemple, particula „se” are un rol impersonal și generalizator, indicând o acțiune fără subiect clar.
Exemple de propoziții
Însă, în cazul lui „a merita”, nu există un astfel de sens impersonal. Când spunem „merită”, subiectul este implicit, dar prezent logic în propoziție:
- „Merită (acest lucru) timpul investit.”
- „Nu merită (efortul) făcut.”
În schimb, forma „se merită” nu are bază gramaticală și nici nu este recunoscută de normele limbii române. Pentru a evita greșeala, este util să reformulăm propozițiile în care instinctiv am spune „se merită”:
- „Merită să mergi acolo.”
- „Efortul nu merită.” / „Nu merită efortul.”
- „Merită investiția?”
După cum se poate observa, sensul rămâne același, însă formularea corectă este mai firească și corectă din punct de vedere lingvistic. Norma literară acceptă doar forma „merită”, fără pronumele reflexiv „se”. Verbul „a merita” este tranzitiv, nu reflexiv, iar folosirea formei greșite nu este justificată nici gramatical, nici semantic.