Expresia „mi-ar place” este des întâlnită în vorbirea de zi cu zi, însă forma corectă din punct de vedere gramatical este „mi-ar plăcea”. Deși varianta greșită este răspândită mai ales în limbajul colocvial, normele limbii române stabilesc clar diferența dintre cele două.
Care este forma corectă?
Verbul corect este „a plăcea”, care la condițional-optativ, persoana a III-a singular, se conjugă „ar plăcea”.
Prin urmare, atunci când adăugăm pronumele „mi” (care indică persoana I singular), forma completă este „mi-ar plăcea” – adică „mie mi-ar plăcea”.
Exemple corecte:
Mi-ar plăcea să merg la munte iarna aceasta.
Mi-ar plăcea să învăț o limbă străină nouă.
Mi-ar plăcea să lucrez de acasă.
Forma greșită: „mi-ar place”
Forma „mi-ar place” provine din confuzia între indicativul prezent „îmi place” și condiționalul „mi-ar plăcea”.
De fapt, „place” este o formă de indicativ prezent, persoana a III-a singular – deci se folosește doar pentru acțiuni care au loc acum, nu pentru dorințe sau ipoteze.
Exemple greșite (de evitat):
Mi-ar place să călătoresc mai mult.
Mi-ar place o cafea acum.
Pe scurt:
- „Îmi place” → prezent („Îmi place muzica.”)
- „Mi-ar plăcea” → condițional („Mi-ar plăcea să merg la concert.”)
Concluzie: Forma corectă este „mi-ar plăcea”, pentru că exprimă o dorință, o ipoteză sau o acțiune posibilă, nu una reală din prezent.