Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a reaprins dezbaterea cu o propunere cu impact major: stabilirea unei „majorități digitale” care să impună o vârstă minimă la care tinerii să poată accesa rețele sociale. Deși intenția este clară — protejarea copiilor și adolescenților de efectele nocive ale rețelelor — rămân numeroase întrebări legale, tehnice și etice. Propunerea, prezentată public de două ori de von der Leyen, a stârnit atât susținere la unele state membre, cât și critici privind legalitatea intervenției la nivel european.
Mai jos, vei descoperi contextul deciziei, obstacolele juridice și implicațiile posibile asupra drepturilor celor tineri.
Motivația și sprijinul pentru o vârstă digitală
Von der Leyen a argumentat, conform Politico, că, așa cum restricțiile de vârstă există pentru consumul de alcool, tutun sau acces la conținut adult, tot astfel trebuie pusă o limită și pentru rețelele sociale — „copiii trebuie să își atingă o vârstă înainte să intre în această lume”. În exprimarea ei se reflectă nu doar rolul instituțional, ci și cel matern și familial.
Unele state membre se aliniază deja la această viziune. Franța, Spania și Grecia susțin introducerea unei limite minime pentru accesul la social media. În Franța, de pildă, este în vigoare o lege care cere consimțământ parental pentru sub 15 ani, deși aplicarea completă este încă în proces. Alte state, precum Danemarca, Cipru sau Slovenia, și-au exprimat sprijinul recent pentru adoptarea unei abordări comune la nivelul Uniunii Europene.
Această inițiativă are pe agendă și dezvoltarea unui sistem european de verificare a vârstei — o aplicație pilot care să permită platformelor să confirme că utilizatorul îndeplinește o limită de vârstă, fără a dezvălui alte date personale. Planurile includ integrarea acestei funcționalități în viitorul portofel digital european, așteptat până la sfârșitul lui 2026.
Dileme juridice și provocări de implementare
Chiar dacă ideea pare seducătoare, cadrul juridic al Uniunii ridică serioase întrebări: are UE competența de a stabili o astfel de vârstă uniformă pentru întregul bloc comunitar? În tratatele Uniunii, reglementarea tutunului sau a alcoolului revine statelor membre, nu Comisiei. Von der Leyen intenționează să numească un panel de experți care să studieze cum ar putea funcționa un eventual ban sau o restricție digitală, dar nu a definit dacă aceasta ar avea caracter obligatoriu sau doar recomandativ.
Experții legali atrag atenția că nu există, deocamdată, un temei clar care să permită armonizarea unei astfel de restricții la nivel european. Fabiola Bas Palomares, reprezentantă a organizației de protecție a copiilor Eurochild, a afirmat că „în prezent nu se vede nicio bază legală pentru un ban armonizat la nivelul UE”.
Uniunea are, totuși, instrumente care pot fi adaptate: Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) permite stabilirea unei vârste minime de 13 ani pentru consimțământul minorilor, cu posibilitatea ca statele să ridice acest prag. Dar GDPR nu este conceput pentru a impune restricții de acces la platforme, ci pentru protecția datelor personale. Astfel, s-ar putea ca normele de prelucrare a datelor să fie mai stricte decât regulile de acces la rețele sociale — ceea ce creează un dezechilibru dificil de justificat legal.
O altă cale este revizuirea Directivei privind serviciile media audiovizuale, care reglementează platformele de partajare video, adesea implicate în conținut social media. Însă modul de aplicare este variabil (fiind o directivă, nu un regulament), iar scopul său este protecția împotriva conținutului pentru adulți, nu interzicerea social media în sine. De asemenea, ghidurile din cadrul Digital Services Act sunt neobligatorii și nu stabilesc restricții implicite de vârstă — ele lasă flexibilitatea statelor membre.
Mai mult, companii din domeniul tehnologiei avertizează asupra compromisurilor dintre verificarea vârstei și drepturile la confidențialitate și libertatea de exprimare. Metodele de verificare implică, adesea, documente de identitate, iar unii utilizatori — precum migranții sau studenții internaționali — nu au acces facil la astfel de documente. Organizații pentru drepturile digitale atrag atenția asupra acestui „conflict între siguranță și confidențialitate”, subliniind că legislația actuală interzice colectarea excesivă a datelor suplimentare pentru verificarea vârstei, ceea ce complică stabilirea unei reguli rigide.
Dacă o regulă de vârstă digitală ar fi adoptată la nivel european, impactul ar fi semnificativ. Adolescenții sub pragul stabilit nu ar putea accesa platforme precum Instagram, TikTok sau X fără consimțământ parental ori alte măsuri suplimentare. Statele membre ar putea decide dacă impun total sau parțial restricții — de exemplu, doar pentru anumite funcționalități sau tipuri de interacțiune.
Dar există riscuri reale: o interdicție totală ar putea fi considerată disproporționată în raport cu drepturile copilului la informare, exprimare, joc și participare. Fabiola Bas Palomares avertizează că un ban ar putea împinge adolescenții spre spații mai puțin sigure, unde controlul parental sau protecția sunt reduse.
În plus, aplicarea efectivă este plină de provocări practice: cum se face verificarea vârstei la scară largă, cum se gestionează utilizatorii care falsifică data nașterii și ce se întâmplă în statele care nu doresc să respecte o politică armonizată? Criticii subliniază că este prea devreme pentru adoptarea unor reguli stricte — întâi trebuie aplicate și evaluate instrumentele existente.
Un scenariu mai realist pe termen scurt este utilizarea instrumentelor deja existente. Digital Services Act impune platformelor obligații de protecție a minorilor, cum ar fi conturile private implicite, limitarea publicității personalizate și raportarea rapidă a conținutului dăunător. De asemenea, Comisia a lansat un plan tehnologic pentru verificarea vârstei, care ar putea fi extins și ajustat pentru a sprijini măsuri viitoare.
Discuția despre o „vârstă digitală” comună în Uniunea Europeană nu este doar una despre reguli, ci despre valori: cât de departe poate merge protecția fără a limita libertatea. Într-o lume în care rețelele sociale au devenit spațiu de socializare, învățare și exprimare, provocarea reală nu este doar stabilirea unei vârste, ci definirea unei culturi digitale sigure, educative și incluzive pentru toate generațiile.