La mijlocul anilor ’50, optimismul american postbelic a generat idei care astăzi par aproape incredibile. Una dintre cele mai îndrăznețe a fost Ford Nucleon, un prototip de mașină alimentată nu cu benzină, ci cu un reactor nuclear în miniatură.
Deși proiectul nu a depășit stadiul de machetă, acesta reflectă perfect încrederea aproape nelimitată a epocii în energia atomică și oferă, retrospectiv, o privire asupra felului în care industria auto își imagina viitorul, scrie CarScoops.
O mașină care avea, practic, o „capsulă energetică” nucleară
În 1957, Ford a prezentat publicului un concept radical: o mașină fără motor clasic, dar cu un compartiment special în partea din spate, destinat unei „capsule de energie”.
În realitate, aceasta urma să fie un reactor nuclear de mici dimensiuni, capabil să producă suficientă electricitate pentru propulsie.
Ideea era ca șoferii să nu mai alimenteze la stații de benzină, ci să își schimbe periodic modulul nuclear uzat cu unul nou, obținând astfel mii de kilometri de autonomie.
Proiectul a fost gândit sub premisa că, odată cu miniaturizarea tehnologiei atomice, reactoarele ar deveni la fel de sigure și comune ca motoarele pe benzină.
Designul, realizat de tânărul Jim Powers sub coordonarea lui George Walker, șeful de stil al Ford, era futurist și inspirat din modelele Fairlane, Thunderbird și Ranchero. Totuși, Nucleon nu avea motor funcțional și nici tren de rulare, era mai degrabă o viziune asupra viitorului decât o mașină reală.
De la vis la realitate – unde a greșit și unde a intuit corect Ford
Dincolo de entuziasm, proiectul ridica probleme imposibil de ignorat. Un reactor nuclear necesită sisteme masive de răcire, protecție și control, incompatibile cu dimensiunile unei mașini. Mai mult decât atât, siguranța era un coșmar: un simplu accident de circulație putea deveni un dezastru nuclear.
Chiar dacă Nucleon a rămas un experiment static, ideea nu era complet ruptă de realitate. În prezent, există reactoare modulare mici (SMR) capabile să furnizeze energie pentru orașe sau baze militare, unele suficient de compacte pentru a fi transportate într-un container.
Ele nu au ajuns și probabil nu vor ajunge niciodată în mașini, dar pot alimenta infrastructuri critice, inclusiv stații de încărcare pentru mașinile electrice. Într-un fel, Ford a intuit direcția, dar a plasat tehnologia într-un context greșit.
Astăzi, Ford Nucleon este păstrat într-un muzeu și este considerat mai degrabă o piesă de istorie a designului auto decât un experiment științific.
Totuși, influența sa culturală rămâne vizibilă. Mașina a inspirat numeroase reprezentări în filme, seriale și jocuri video, unde mașinile nucleare simbolizează viitorul retro-futurist al epocii Războiului Rece.
Așadar, Ford Nucleon a fost mai mult decât un concept extravagant. A reflectat atât ambiția, cât și naivitatea unei ere în care tehnologia nucleară părea răspunsul la toate problemele.
Deși ideea unei mașini cu reactor rămâne impracticabilă, viziunea din 1957 continuă să fascineze și să reamintească publicului că progresul tehnologic este adesea o combinație de curaj, imaginație și exagerare.