În România, Codul Rutier din 2025 face o distincție clară între manevrele de oprire și staționare, însă mulți șoferi încă le confundă. Această neatenție aparent minoră poate duce la amenzi consistente, de sute sau chiar peste o mie de lei. Pentru a înțelege mai bine regulile de circulație, trebuie să știi ce înseamnă exact fiecare termen și în ce situații ești pasibil de sancțiuni.
Deși în limbajul cotidian se vorbește adesea despre „parcare”, legislația rutieră nu folosește acest termen, ci pe cel de „staționare”. Diferența esențială este durata: oprirea presupune o întrerupere scurtă a deplasării, iar staționarea înseamnă că vehiculul rămâne imobilizat pentru mai mult de 5 minute.
Ce înseamnă oprirea și când devine interzisă
Oprirea reprezintă întreruperea temporară a deplasării, iar motivele pot fi neprevăzute, impuse de regulile de circulație sau decise de șofer. Dacă ai de evitat un accident, dacă semaforul arată roșu sau dacă indicatorul STOP îți cere să încetinești, oprirea este legală și obligatorie. În plus, defecțiunile tehnice ale vehiculului se încadrează în categoria opririlor justificate.
Problemele apar în cazul opririi voluntare, atunci când decizi să staționezi câteva minute în locuri unde legea interzice acest lucru. Lista situațiilor este lungă: pe trecerile de pietoni sau la mai puțin de 25 de metri de acestea, în intersecții sau curbe cu vizibilitate redusă, pe poduri și pasaje, pe autostrăzi și drumuri expres, ori în stațiile mijloacelor de transport public. De asemenea, nu ai voie să oprești pe piste de biciclete, în dreptul marcajelor continue sau acolo unde blochezi accesul altor vehicule.
Încălcarea acestor reguli atrage o amendă cuprinsă între 400 și 600 de lei, iar sancțiunea poate fi aplicată chiar și dacă șoferul consideră că a fost vorba de o simplă oprire scurtă.
Diferența față de staționare și riscurile financiare
Staționarea se referă la orice oprire voluntară care depășește cinci minute. De aici apare și confuzia multor conducători auto, pentru că termenul este folosit în loc de „parcare”. În realitate, Codul Rutier consideră că, odată ce vehiculul rămâne imobilizat mai mult timp, șoferul se află în situația de staționare.
Această manevră este interzisă în toate cazurile în care nu ai voie să oprești, dar și în alte situații specifice. Nu poți să staționezi pe drumuri mai înguste de șase metri, în dreptul căilor de acces către proprietăți, pe rampe și pante sau în zonele unde semnele arată „Staționare interzisă”. Mai mult, există reguli clare pentru locurile cu „staționare alternantă” sau „staționare cu durată limitată”, iar depășirea perioadei admise se sancționează.
Dacă oprirea neregulamentară înseamnă câteva sute de lei, staționarea te poate costa mult mai mult: amenda depășește frecvent 800 de lei și poate ajunge la peste 1.000 de lei. În plus, autoritățile pot dispune ridicarea vehiculului sau blocarea roților, iar recuperarea acestuia presupune costuri suplimentare, care pot ajunge și la 1.000 de lei.
De ce trebuie să faci diferența corectă
Confuzia dintre oprire și staționare nu este doar o problemă de vocabular, ci o diferență legală care îți poate afecta serios bugetul. Oprirea este permisă doar temporar și în anumite condiții, în timp ce staționarea implică o imobilizare de durată și reguli mult mai stricte.
Înțelegerea corectă a termenilor și respectarea semnelor de circulație te poate feri de amenzi usturătoare și de situații neplăcute în care mașina este ridicată. Dincolo de sancțiuni, aceste reguli au rolul de a menține siguranța rutieră, evitând blocajele și accidentele generate de vehicule parcate sau oprite în locuri nepotrivite.