Industria auto europeană este la o răscruce. Într-o cursă globală pentru decarbonizare, UE riscă să fie lăsată în urmă dacă nu schimbă direcția în mod strategic și realist. Ola Källenius, CEO-ul Mercedes-Benz și președintele Asociației Constructorilor Europeni de Automobile, lansează un apel ferm: Bruxelles, e timpul să rezolvăm problema.
Deși Pactul Verde European a fost gândit ca momentul „omului pe Lună” pentru continent, realitatea actuală îl apropie mai degrabă de o navă blocată în orbita birocrației. Producătorii auto au investit masiv în tranziția verde—peste 250 de miliarde de euro până în 2030—dar progresul pe teren nu este nici pe departe la nivelul scontat.
Decarbonizare da, dar cu toate motoarele posibile
În ciuda eforturilor industriei, doar aproximativ 15% din vânzările auto din UE sunt reprezentate de vehicule electrice. Consumatorii sunt încă reticenți, iar unii analiști vorbesc despre riscul „efectului Havana”: oameni care, neputând sau nevrând să treacă la mobilitatea electrică, vor păstra vehiculele vechi și poluante pentru mai mult timp.
Cu o vârstă medie de peste 12 ani pentru flota auto europeană, această tendință riscă să submineze exact scopul politicilor actuale. Dacă nu se găsesc alternative realiste, climatul, locurile de muncă și prosperitatea economică vor avea de suferit.
Källenius propune o schimbare de paradigmă: electrificarea trebuie susținută, dar nu impusă unilateral. UE ar trebui să permită accesul pe termen lung pentru toate tehnologiile capabile să contribuie la decarbonizare—de la hibride și range extender-e, până la motoare cu ardere internă extrem de eficiente și combustibili sintetici. Așa cum face China, Europa ar putea beneficia de o abordare multi-tehnologică.
Totodată, Källenius atrage atenția că penalizările CO₂ actuale frânează dezvoltarea. Este nevoie de o reglementare mai flexibilă, orientată spre piață, care să susțină competitivitatea globală, nu să o sufoce.
Lanțurile de aprovizionare europene au nevoie de steroizi
O altă axă esențială este reziliența lanțurilor de aprovizionare. Asia domină producția și tehnologia bateriilor, ceea ce vulnerabilizează grav Europa. Chiar dacă se încearcă construirea unui lanț valoric intern al bateriilor, acest proces va dura ani.
În acest context, este vital să diversifici sursele de materii prime și să asiguri capacități de rafinare prin parteneriate globale. Europa trebuie să reducă dependențele critice, nu doar să le schimbe.
Pe lângă acest aspect, Källenius subliniază că protecționismul global devine o nouă frână. În loc să sprijine tranziția verde, tensiunile comerciale și barierele tarifare reduc capacitatea companiilor europene de a investi în inovație. Indiferent de rezultatul negocierilor comerciale dintre SUA și UE, industria auto europeană va fi afectată pe termen scurt.
Completarea pieței unice europene, inclusiv uniunea piețelor de capital, este esențială pentru a susține investițiile. Implementarea concretă a recomandărilor din Raportul Draghi ar putea reprezenta un impuls decisiv.
UE trebuie să-și simplifice propriul labirint legislativ
Un alt obstacol invocat este volumul imens de reglementări. Industria se confruntă cu peste 100 de acte de implementare noi în următorii ani. Ola Källenius propune crearea unui „Automotive Omnibus”—o versiune concentrată a actualului program Omnibus UE, gândită pentru simplificarea reglementărilor din sectorul auto.
Această inițiativă ar contribui la reducerea birocrației, la stabilirea unui ritm realist de conformare și la diminuarea poverii administrative. Flexibilitatea, eficiența și predictibilitatea ar trebui să devină noile cuvinte-cheie.
Industria auto europeană este pregătită să joace un rol activ în dialogul strategic cu Comisia Europeană. Dar pentru ca acest dialog să aibă rezultate, este nevoie de un viraj de la idealism spre realism industrial.
În concluzie, tranziția verde nu trebuie să fie o cămașă de forță. Europa mai are timp să evite ieșirea de pe traseu. Însă, așa cum spune Källenius, următoarele 12 luni vor fi decisive. Dacă Bruxelles-ul continuă pe drumul actual, riscă să sacrifice leadershipul industrial în favoarea unei reglementări sufocante.
Direcția e clară, dar traseul trebuie recalibrat. Rămâne de văzut dacă Europa va alege să apese frâna sau accelerația.